Ana Georgescu si-a inceput cariera de sportiva de performanta in gimnastica ritmica la varsta de trei ani . Ea a facut parte din Lotul Olimpc  de Juniori, castigand peste 30 de medalii de aur internationale si nationale pe timpul carierei sale. Ana si-a continuat cariera ca si performer in doua bine cunoscute companii de dans AEROS si Rhyth.Mix, avand spectacole pe cele mai cunoscute scene ale lumii, inclusiv pe prestigiosul Broadway.

Certificarea ca instructor de fitness si aerobic si de asemenea ca instructor de gimnastica ritmica  a fost momentul de schimbare in cariera sa. In 2011 a devenit Zumba® Education Specialist si acum preda cursuri pentru cei ce doresc sa devina instructori de Zumba®. Ana este presenter in Conventiile si Conferintele internationale. Pasiunea ei pentru dans si fitness inspira si motiveaza mii de persoane sa se distreze in timp ce fac miscare si sa se indrepte spre un mod de viata sanatos si pozitiv.

• Cum ai ajuns in sala de gimnastica?

Ca sa raspund la obiect: cu bunicii de mana. Ani la randul bunicii au fost cei care aveau grija sa nu lipsesc sau sa intarzii la vre-un antrenament. Le sunt atat de recunoscatoare! Matusa mea era antrenoare de gimnastica ritmica  la clubul CSS1 Constanta la vremea cand parintii mei, alaturi de bunici au hotarat sa ma inscrie la gimnastica doar in ideea de a ma dezvolta armonios si de a avea o ocupatie care sa ma tina departe de televizor si de alte distractii. Nu se gandea familia mea la sport de performanta sau rezultate, insa eu aveam alte planuri.

• Cum a fost trecerea din Constanta la Bucuresti, a trebuit practic sa o iei de la zero, avand colegi, profesori, antrenori noi?

A fost o trecere destul de grea! In primul rand cand parintii mi-au spus ca o sa ma mut la Bucuresti s-a lasat cu lacrimi pentru ca stiam ca imi vor lipsi bunicii care ma crescusera pana in acel moment, dar mai ales pentru ca eu deja nu imi concepeam viata fara gimnastica. Degeaba au incercat sa ma convinga ca exista cluburi de gimnastica si in Bucuresti. Pana nu m-au dus la primul antrenament al clubului ANEFS (actual UNEFS) ori nu i-am crezut, ori era un lucru greu de perceput la varsta de 8 ani. Iar incepand cu acel antrenament am inteles ce inseamna  munca sustinuta, depasirea limitelor si determinarea. Tatal meu isi aminteste mereu cu zambetul pe buze prima perioada de antrenamente la noul club, zicand: ALERGAI SI PLANGEAI! ALERGAI SI PLANGEAI DAR NU TE LASAI!

• Ai fost in lotul national de gimnastica ritmica. Imi poti spune mai multe detalii despre acea perioada? 

A fost greu, dar frumos. Aceeasi rutina a celor doua antrenamente pe zi, zi de zi, in care trebuia sa iti doresti mai mult de la tine si sa si pui in practica aceasta prin fiecare set de repetari ale exercitiilor, prin fiecare integral, fiecare ora de balet sau de pregatire fizica. Locuitul in regim de cantonament alaturi de colege care imi erau ca surori a adus deopotriva lacrimi  dupa accidentari, dor de parinti sau antrenamente extenuante si fericire in seri in care alergam prin hotelul in care stateam si radeam pana ne durea stomacul. M-a intarit mult acea perioada intensa  si am ramas cu atatea amintiri si povesti pe care le voi pretui mereu.

•  Care sunt pentru tine cele mai importante medalii obtinute in gimnastica ritmica?

Fiecare medalie a fost importanta. Cu cat mai grea competitia  fie ea nationala sau internationala cu atat mai mare satisfactia de dupa concurs. Insa cea mai draga medalie a mea probabil a fost prima castigata la individual compus cand aveam in jur de 9 ani.

• De ce ai trecut de la gimnastica ritmica la cea aerobica?

Evit intrarea in detalii pentru ca tind sa devin sentimentala insa un raspuns scurt ar fi pentru ca sansele mele de a “creste” in gimnastica ritmica erau extrem de limitate.

• Care dintre cele doua ramuri ale gimnasticii ti-au placut mai mult?

Mi-a placut foarte mult gimnastica aerobica pentru ca m-a provocat. Am avut sansa sa ma antrenez  in aceasta ramura alaturi de campionii europeni si mondial, lucru care m-a scos din zona de confort si prin care am invatat mult insa in adancul sufletului meu am ramas intotdeauna o “ritmista”! Gimnastica ritmica a fost este si probabil va ramane sportul meu de suflet.

• Care este cea mai importanta medalie obtinuta in gimnastica aerobica?

Locul 3 la 2009 Aerobic Gymnastics Open Cup  de la Timisoara. A insemnat cu atat mai mult cu cat acest rezultat a fost obtinut concurand cu accidentare, fiind ultimul din cariera mea de sportiv.

• Ce regreti cel mai mult in cariera ta de sportiv?

Este un process la care inca lucrez, dar incerc sa nu regret nimic. Sunt recunoscatoare pentru fiecare experienta, fie ea buna sau rea, pentru fiecare accidentare si pentru fiecare dezamagire pentru ca suma acestora m-a facut persoana de azi. A fost viata mea de sportiva asa cum am visat-o cand aveam 7 ani? Nu tocmai, insa nu as schimba nimic. Am ramas cu prieteni dragi, amintiri, multe medalii intr-o vitrina si un caracter cum numai in sala de gimnastica se formeaza (cu bune si cu rele).

• De ce ai incheiat activitatea sportiva? Cum ai trecut peste acest moment?

Am incheiat pentru ca avem multe accidentari si dureri. Ca gimnast e aproape imposibil sa ajungi la un nivel inalt fara sa iti sacrifici sanatatea catusi de putin, insa o faci constient si cu speranta ca va merita intr-o zi. In momentul in care am decis sa ma retrag imi pierdusem acea speranta si realizasem ca sanatatea si restul sacrificiilor nu mai meritau facute. Cum am trecut peste acel moment? Sunt foarte putine persone care stiu cat de greu mi-a fost. Gimnastica a fost pasiunea mea si a durat foarte mult sa invat sa traiesc practic intr-o alta lume. Cred ca inca invat.

•  Cu ce te ocupai inainte sa ajungi ZES™ si mai apoi cum ai ajuns in aceasta pozitie?

Pentru ca nu aveam cum sa devin o persoana inactiva dupa cei 18 ani de sport, am inceput sa predau clase de grup fitness in timp ce imi continuam studiile  si lucram si la o binecunoscuta companie de echipament sportiv in calitate de designer. Dupa ceva timp managerul clubului pentru care lucram mi-a atras atentia asupra unui program fitness care incepuse sa faca valuri si in Romania numit Zumba®. Am cautat pe internet mai multe detalii si nu dupa mult timp  clubul m-a  inregistrat la un curs de formare instructori Basic 1. De la acel curs am plecat inspirata sa ajut alti oameni sa devina activi, pasionata de acest program si motivata sa muncesc pentru a-mi perfection tehnicile de dans si de a devein cel mai bun instructor care pot fi. La ceva timp am aplicat pentru pozitia de ZES™ ZumbAtomic™ (actualul program Zumba® Kids and Zumba® Kids Jr.) in momentul in care Zumba® a facut recrutari la nivel European. Am fost chemata la o auditie si.. de atunci viata mi s-a schimbat … din nou!

• Cum este viata ta acum?

M-am lasat de gimnastica de performanta si m-am apucat de Zumba® (de performanta). Viata este la fel de intensa cum era odata, lucru care necesita echilibru, rezistenta si sacrificii… dar  imi place si oarecum inlocuieste pasiunea pentru gimnastica! Mai mult decat atat prin ceea ce fac acum am sansa sa intru in contact cu o multime de oameni si culturi de peste tot din lume. Am sansa sa predau, sa impart din experienta si din informatiile pe care le-am adunat de-a lungul timpului si sa inspir si sa motivez oameni sa aleaga un stil de viata sanatos. Am sansa sa influentez, sa schimb ceva si sa las o amprenta! Sunt o norocoasa.

• Ce planuri de viitor ai?

Nu vreau sa ma arunc in planuri prea indepartate. Insa in general imi doresc sa ajut, educ, inspir si sa dansez cat de mult pot. Vreau sa continui sa invat, sa cresc ca instructor, trainer si persoana. Cate o zi pe rand…

 

Multumesc Laura pentru interviu, multumesc tuturor antrenorilor care m-au ajutat de-a lungul carierei din gimnastica, fie si cu un sfat sau macar cu  “ INTINDE-TI VARFURILE!!!!” , multumesc in mod special Dnei Mariana Mezei care mi-a fost alaturi mai bine de 10 ani, multumesc Dnului  Doctor Alexandru Buzescu care mi-a reparat genunchii (si spatele, si gleznele.. si nu o data), companiilor de dans AEROS si Rhyth.Mix, multumesc Dnei Alice Visan care mi-a deschis drumul in lumea fitness-ului si care m-a pus sa caut Zumba® pe net pt ca a crezut ca mi s-ar potrivi , multumesc ZUMBA® FITNESS si familiei.. si in familie intra si acele cateva (foarte putine) persoane care ma cunosc, cu zambete, lacrimi ( POATE PREA MULTE), rasete isterice, toane si o viata de amintiri impreuna (stiti voi care sunteti!)

 

ENJOY,

L.A.